30 ianuarie 2013

Sabia lui Ștefan cel Mare și Calea Victoriei


Care ar putea fi legatura intre o artera principala din Bucuresti si sabia unui mare domnitor din Moldova?
Pai, s-ar putea gasi cateva puncte comune, cum ar fi de exemplu: ambele au legatura cu lupta de independenta impotriva turcilor, ambele sunt legate de identitatea noastra nationala si ambele ar fi putea fi legate de recapatarea demnitatii noastre nationale. Asadar, sa le luam pe rand:

Sabia lui Ștefan cel Mare, primita in dar de la Papa Sixt VI dupa marea victorie de la Vaslui impotriva turcilor, este un simbol al luptei eroice pentru neatarnarea Țărilor Române. Purtata de cel mai mare voievod român pe campul de lupta in batalii victorioase timp de aproape 30 de ani, ar fi fost firesc sa-si afle locul pe Calea Victoriei, in Muzeul National de Istorie, la loc de cinste. Dar, din pacate, sabia se afla expusa in Muzeul Topkapî din Istanbul, si acolo nu chiar la un loc de cinste. Inscriptia alaturata suna asa:"Sword of Stefan(Roman) - 15th century". Nu e limpede cine a fost acest Ștefan(roman, adica probabil din Roma?), nici unde si cand ar fi domnit exact. E clar ca pentru curatorii muzeului nu e considerat un obiect de mare importanta.
Sa vedem acum cum a ajuns sabia lui Ștefan pe mana turcilor. A fost capturata oare in lupta de vreunul din sultanii otomani care s-au intors infranti din Moldova lui Ștefan? Nicidecum. A fost furata miseleste de turci din ceteatea Sucevei atunci cand armata lui Soliman Magnificul a intrat in Moldova si l-a alungat pe Petru Rareș din scaunul de domnie. Eu cred ca ar fi timpul ca reprezentantii statului român sa ceara cu toata taria autoritatilor turce returnarea acestui pretios obiect, pentru a isi gasi locul care i se cuvine acasa. Pentru ei nu inseamna mai nimic iar pentru noi are mare insemnatate, deci s-ar cuveni sa fie in sfarsit returnata.



Cat despre Calea Victoriei, mai intai un scurt istoric. Prima artera creata sistematic in Bucuresti din ordinul lui Constantin Brâncoveanu prin anul 1692 pentru a face legatura intre palatele sale din capitala si cel de la Mogoșoaia, s-a numit initial Podul Mogoșoaiei (fiind "podita" cu barne din lemn, avea aspectul unui pod).
Si-a primit denumirea actuala abia in anul 1878, atunci cand armatele române victorioase au marsaluit in lungul ei pentru a celebra victoria in Razboiul de independenta contra Imperiului Otoman. Si ce sa vezi? Tocmai pe acesta artera cu incarcatura istorica si simbolica deosebita, care celebreaza victoria impotriva turcilor, s-au gasit autoritatile sa accepte tacit amplasarea unei statui a "parintelui turcilor" - Mustafa Kemal Ataturk! Printre altele, Ataturk a fost general in armata otomana in timpul primului razboi mondial, pe cand Imperiul Otoman a fost aliat cu Puterile Centrale, deci dusman al României. Amplasarea acestei statui in piateta situata intre doua teatre importante(Odeon si Constantin Tănase), in locul unde s-ar fi cuvenit sa fie o statuie a unui om de teatru român(de exemplu Constantin Tănase), mi se pare o greseala greu de inteles. Culmea e ca pentru amplasarea statuii nici macar nu  s-au obtinut aprobarile legale necesare...probabil doar cateva șpăgi plasate unde trebuie ca sa se inchida ochii...
Din păcate, așa merg(încă) lucrurile în România noastră...Dar, până când?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu