Din "marile realizări" ale lui Sergiu Nicolaescu

Sergiu Nicolaescu s-a dus recent dintre noi. Daca intr-o lume mai buna, asta ramane de vazut...Ca si in cazul lui Adrian Paunescu, mass-media are tendinta nesanatoasa si exagerata de a-l ridica in slavi mult peste cat ar merita pentru calitatea mediocra a multor dintre superproductiile sale.

Cat despre mine, am vazut destule dintre filmele sale, unele m-au impresionat la varsta frageda cand le-am urmarit, altele mi s-au parut penibile (cele vazute mai tarziu), dar nu sunt eu in masura sa judec in amanunt calitatea acestor productii. O las in seama criticilor de film.

Dar ce ma intereseaza pe mine acum, e omul, nu regizorul. Iar eu il voi tine minte pentru trei actiuni.

Prima: A cantat toata viata in struna regimului comunist (inainte de revolutie) si apoi regimului neocomunist al lui Ion Iliescu si FSN. S-a bucurat toata viata din comunism de avantaje pe care altii nici nu le visau, pentru ca apoi sa pozeze in "mare revolutionar" in decembrie 1989.

Al doilea: un fapt mai putin cunoscut, dar semnificativ pentru personalitatea "Maestrului": in 1986, in timpul filmarilor pentru "Noi, cei din linia intai", a folosit pe post de decor al unor scene de lupta intre tancuri si artilerie incinta Manastirii Vacaresti. In exploziile care au avut loc manastirea a suferit avarii grave, printre care distrugerea crucii de marmura ridicate de ctitor - domnitorul Constantin Mavrocordat...Distrugerile provocate au ajutat regimului Ceausescu in grabirea demolarii planuite a manastirii, care s-a finalizat in 1987. Astfel si-a dat marele "patriot" arama pe fata: punand umarul la distrugerea unuia dintre cele mai reprezentative monumente religioase din Tara Romaneasca...asta da patriotism...

Al treilea, si cel mai grav: rolul pe care l-a jucat la Revolutie. Ca de obicei in superproductiile lui, Nicolaescu apare la revolutie in dubla postura: de actor, si de regizor. In ambele foarte reusit, doar ca urmarea bunei lui prestatii nu s-a concretizat prin aplauze, ci prin victime omenesti nevinovate.

Iata cateva fapte esentiale: pe 22 decembrie, dupa ce Televiziunea a trecut de partea revolutionarilor, un mic grup ajunge la sediul acesteia si intra in direct in scurt timp. Unul dintre membri grupului era Sergiu Nicolaescu. In timpul primei sale intreventii transmise in direct, interventie lunga si cu multe consecinte, Nicolaescu transmite populatiei derutate cateva mesaje cheie: apelul catre populatie sa iasa in strada sa apere "revolutia" (in fapt terminata, dupa fuga lui Ceausescu); inocularea spaimei in randul populatiei fata de actiunile  unor fictivi dusmani ai poporului (partizani fanatici ceausisti, securisti inca loiali dictatorului, unguri subversivi).

Iata ce spune Grigore Cartianu in "Crimele Revolutiei": "Extrem de controversata ramane si chemarea "intregii populatii" in strada, sa apere principalele institutii. Acum se stie cu precizie ca aceste institutii nu erau atacate de nimeni, fapt cunoscut de noii conducatori. Apelul disperat al lui Sergiu Nicolaescu, urmat de altele similare, a provocat zeci de morti si sute de raniti."...

Prin actiunile sale din timpul Revolutiei, Sergiu Nicolaescu a avut o contributie importanta la reusita diabolicei actiuni de manipulare propagandistica si mediatica care a dus la deturnarea revolutiei de la scopurile ei initiale (de a lua puterea din mainile comunistilor si securistilor) si la acapararea puterii de catre Frontul Salvarii Nationale (in fapt aceeasi comunisti si securisti, hotarati sa-si pastreze puterea si privilegiile cu orice pret). Partea proasta pentru noi este ca FSN-ul a acaparat puterea cu pretul sacrificarii a mii de victime nevinovate. Si din pacate, consecintele negative ale reusitei gruparii din jurul lui Ion Iliescu au avut si au urmari grave pentru societatea romaneasca, urmari care se simt pana in prezent.

Acum, eu nu zic sa-l punem la stalpul infamiei pe defunctul Sergiu Nicolaescu, doar pentru aceste greseli sau chiar crime. Nu ar fi decent, si nici crestineste. Sa ne rugam pentru care ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele, sa-l iertam si noi, dar sa nu uitam, sa nu trecem cu vederea peste aceste fapte reprobabile. De iertat putem sa-l iertam, fiecare in parte. Dar de pus in Pantheonul national alaturi de marile personalitatilor ale istoriei noastre, asta nu putem permite...Ar fi rusinos si nedrept.