Amintiri din "epoca de aur"

Cand a avut loc asa-zisa revolutie din ’89, eu aveam doar aproape 10 ani, asa ca perceptia pe care o aveam asupra lucrurilor pe atunci era destul de limitata ca orizont de intelegere  a ceea ce se petrecea. Desi detest comunismul ca ideologie, nu pot sa neg ca acei ani nu m-au marcat pana la urma prea negativ. Dar asta nu e un merit al regimului comunist.

Unul dintre putinele lucruri bune pe care le pot spune despre perioada aceea e ca  din cauza programelor limitate la 2-3 ore de propaganda de la TV nu mi-am petrecut copilaria in fata televizorului, ci jucandu-ma pe afara cu ceilalti copii, fiind astfel scutit de efectele nocive ale educarii prin mass-media – de care se “bucura” noile generatii(de exemplu sindromul de “deficit de atentie si hiperactivitate” de care sufera majoritatea copiilor de acum). In plus, orice s-ar zice, in sistemul de invatamant era mai multa ordine si exista inca respectul pentru profesori, care astazi, din cauza unor libertati gresit intelese de catre multi dintre elevi, tinde sa fie inlocuit cu obraznicia si nesimtirea crasa.

Din cauza ca familia mea a fost persecutata inca de la venirea comunistilor la putere in ’48, la noi in casa nu se vorbea niciodata de rau despre Ceausescu, partid sau comunism…le era frica ca o sa spun ceva din ce aud pe la scoala si o sa avem probleme cu securitatea…Cei care ridica in slavi acum comunismul si tot dau inainte cu “cat de bine era pe atunci”, sunt dintre cei care nu au avut nimic de suferit de pe urma regimului. Bunicul meu din partea mamei si tatal bunicii erau preoti greco-catolici si au fost inchisi, batuti si persecutati mult timp de securitate ca sa renunte la credinta lor. De aceea, mama nu avut dreptul sa faca o facultate asa cum isi dorea, pentru ca avea ceea ce se numea pe atunci “origine sociala nesanatoasa”. Deasemenea, fratele bunicului din partea tatalui meu care a fost inainte de ’48 episcop de Ramnicu Valcea si vicar patriarhal, nu a vrut sa colaboreze cu regimul si a fost scos din activitate si inchis la manastirea Caldarusani. Iar bunicul din partea tatalui care avea studii de teologie si era ziarist la “Universul” si lucra la Biblioteca Academiei a fost dat afara cand au venit comunistii(“Ce cauta popa asta aici?” ar fi zis o activista comunista). Din cauza acestor probleme cu originea “nesanatoasa”, si tatal meu a avut mari probleme in a i se primi dosarul la facultatea de constructii; desi a luat 10 la admitere(si atunci erau examene mai serioase), a fost acceptat abia dupa ce s-a intervenit la partid printr-o ruda prin alianta care avea ceva influenta.

Ce imi amintesc eu din perioada comunista? Multe si marunte…Mai ales amintiri legate de problema procurarii alimentelor de baza. De exemplu…uleiul si zaharul se dadeau pe cartela, cu ratia…dar tot era coada…pachetul de Kent era considerat moneda de schimb forte…putini se bucurau de "delicatese" ca o sticla de Pepsi sau o mana de bomboane “cubaneze”…cand se bagau creveti “vietnamezi” la alimentara iesea cu bataie…ca sa prinda un litru de lapte, pensionarii se asezau la coada pe la 4 dimineata si asa prindeau doar “la mustata”…cand prindeai banane la alimentara nu mai luai in seama ca erau verzi si le puneai la pastrare in hartie de ziar, doar-doar s-or mai coace…erau cozi interminabile la orice si totul era dramuit la limita…carnea era o raritate(erau faimose in epoca “tacamurile de pui”, pe care daca le prindeai ziceai ca l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior)…pana si la paine era lupte grele cu ceilalti participanti la coada…de atunci s-a ivit zicala:”sa se dea cate una, ca sa ajunga la toata lumea”.

Tin minte ca aveam pregatite  tot timpul si prin toate camerele instrumente de “iluminat alternativ”: lanterne, lampi cu gaz si lumanari de diferite dimensiuni, pentru perioadele dese si inevitabile cand se taia curentul(pentru economie la nivel national)…

Si cu caldura erau probleme…fiind mai rasariti, noi aveam chiar si un calorifer electric; in rest, se folosea incalzirea la cuptor, pernele electrice si chiar sticle cu apa calda bagate in pat.

Imi amintesc ca, nestiind mai bine, cantam cu multa placere cantece patriotice(ca:“Trei culori”, “Am cravata mea”, “Tot inainte, vrednici pionieri”), purtam cu mandrie uniforma de pionier si ii priveam cu dispret pe cei care nu fusesera considerati vrednici sa fie facuti pionieri…Pana in ajunul revolutiei (mai precis, pana pe 20 decembrie ’89), tinut fiind intr-o ignoranta totala, ii iubeam sincer pe “conducatorii nostri dragi” – tovarasii Elena si Nicolae Ceausescu…dar la revolutie mi-am schimbat parerea cu 180 de grade si faptul ca au fost executati mi s-a parut un lucru bun si necesar.

Cat despre efectul pe care l-a avut comunismul asupra societatii romanesti in ansamblu…eu cred ca a fost cea mai mare calamitate care ne-a lovit in ultimii 2000 de ani…a rasturnat complet scara valorilor, a distrus clasa de mijloc(mica burghezie, taranii instariti – asa numitii “chiaburi”) – baza societatii, a exterminat sistematic in sistemul concentrationar elitele intelectuale(tot ce avea mai bun  societatea romaneasca aflata in plin avant in perioada interbelica) prin metode barbare intre ‘48 si ’64, a promovat numai non-valorile si kitch-ul in toate sferele vietii, a distrus legatura traditionala dintre taran si pamantul lui prin colectivizare si mutarea lui fortata la oras la bloc, a promovat “turnarea aproapelui” la scara nationala ca metoda de obtinere a unor avantaje materiale altfel greu de dobandit…

Ca o concluzie…partile bune ale comunismului(de exemplu ca existau locuinte ieftine si locuri de munca pentru toti) sunt nesemnificative in raport cu partile rele: umilirea oamenilor prin orice mijloace, promovarea tuturor oamenilor de nimic si  a turnatorilor in posturile importante, persecutarea celor considerati potential periculosi pentru regim si a celor cu “origini sociale nesanatoase”, lipsa oricarei libertati, infometarea, tinerea in frig si lipsa de curent electric, lipsa informatiilor obiective si manipularea in masa prin aparatul de propaganda, mentinerea populatiei intr-o frica permanenta de a fi turnat si ridicat de securitate, lipsa libertatii de circulatie si de expresie si cate altele…