Despre pasivitate și fatalism la români

Am fost recent în vizită la un prieten englez care locuiește temporar în România. Printre altele, mi-a arătat un  ghid despre România pe care l-a primit de la tatăl lui înainte de a veni aici pentru a se familiariza cât de cât cu mentalitatea românească. Ghidul este semnat de o autoare britanică - Debbie Stowe. Printre alte lucruri interesante, am dat peste un mic subcapitol intitulat "Pasivitate și fatalism". Iată un fragment semnificativ asupra viziunii pe care o au mulți occidentali asupra românilor:

" Românii de rând au fost complet lipsiți de putere în timpul celor 40 de ani de regim comunist. Regimul a zdrobit complet spiritul civic, și chiar și acum, când libertatea de exprimare a fost teoretic restaurată, românii sunt obișnuiți să-și poarte povara oprimărilor și a încălcării drepturilor cu stoicism, fără să protesteze sau să se plângă prin intermediul mijloacelor disponibile. Demonstrațiile motivate politic sunt rare, de obicei de mică amploare, și privesc chestiuni de nișă. Având în vedere tradiționala incompetență și corupție a autorităților, e ușor de înțeles de ce mulți oameni sunt descurajați să mai spere într-o schimbare reală, și aleg să-și păstreze energia. Expresia "Asta e..."exprimă foarte bine sentimentul general de neputință și resemnare..."

Este, cred eu, o viziune destul de lucidă și realistă asupra unor probleme de bază ale societății românești. Și ce putem să facem? Să ne lamentăm? Să zicem din nou, pentru a câta oară, "Asta e..."? Nu. E timpul să facem ceva. E timpul pentru o schimbare reală. Pentru că, dacă nu facem nimic, înseamnă că ne merităm cu adevărat soarta...Se spune că un popor are conducătorii pe care îi merită...deci nu e numai vina lor că sunt așa cum sunt, e și vina noastră a tuturor, pentru că nu știm să ne cerem drepturile, pentru că le permitem să facă ce vor din țara noastră, de parcă ar fi proprietatea lor privată...

Și ce putem să facem, mai concret? Câteva lucruri simple, pentru început: să căutam să ne refacem spiritul civic distrus de comunism; să ne folosim la maximum libertatea de exprimare plătită cu sânge la revoluție, să protestăm vehement prin toate mijloacele disponibile, atunci când situația o cere; să ne obișnuim să participăm la demonstrații și proteste de amploare când avem motive și posibilitate; să nu mai tolerăm "tradiționala" corupție și incompetență a autorităților; să renunțăm la pasivitate și să ne implicăm în societate, să alungăm fatalismul și să începem din nou să sperăm că o schimbare în bine este posibilă; să ieșim din groapa resemnării realizând că împreună suntem puternici, că numai împreună putem schimba ceva.

Deșteaptă-te române, măcar acum, în ultimul ceas.