În ultimii ani, din păcate, nivelul demnității noastre naționale a scăzut pâna la cote alarmante. Aș vrea să dau câteva exemple punctuale destul de semnificative pentru nivelul de umilire, înjosire si slugărnicie la care ne-a adus actuala clasa conducătoare. Concret, ar fi vorba despre trei monumente cu încărcătura simbolică aparte din București.
Primul: in parcul Cismigiu se gaseste o sculptura din piatra de forma unei carti pe care este scris cu litere de aur un mesaj de multumire "eroilor" americani care au murit bombardand Bucurestiul, Ploiestiul si valea Prahovei in al doilea razboi mondial...Mi-e greu sa-mi imaginez ca asa ceva s-ar putea intampla intr-o tara cu un nivel normal de demnitate nationala(Franta, Italia, Polonia, Ungaria, de ex.). Ok, inteleg sa ai spirit cavaleresc in razboi, sa nu-ti urasti dusmanul, sa-l respecti...dar sa-i ridici monumente pentru ca te-a bombardat, pentru ca ti-a ucis conationalii, pentru ca ti-a devastat tara, e prea de tot...Dar se intampla in Romania, asa ca n-ar trebui sa ne mire...sau poate ca da? Se pare ca conducatorii nostri au fost si sunt obisnuti sa primeasca mereu ordine si directive din afara: mai demult de la Stambul sau Moscova, iar mai recent de la Washington si Bruxelles. Dar n-ar trebui ca actiunile lor sa fie dictate mai curand de constiinta si demnitatea nationala?
Al doilea: despre un monument disparut relativ recent. Aproape de Piata Muncii, in curtea Bisericii Sfintii Imparati Constantin si Elena a fost ridicat in anul 2001 un bust al Maresalului Antonescu. A rezistat cativa ani, pana cand presiunile facute de unele organizatii din strainatate deranjate de "cultul criminalului de razboi condamnat" au dus la indepartarea lui. Aceasta s-a facut treptat: mai intai s-a sters inscriptia cu numele, apoi s-a acoperit bustul cu o cutie din tabla, pana la urma s-a indepartat de tot(prin 2007). Acum, bustul nu era intr-un parc, intr-o piata, sau la o intersectie de strazi principale sau secundare. Era amplasat in curtea bisericii ctitorite de Maresal, in spatiul de 2 metri dintre gard si biserica. Nu era la vedere, si totusi a deranjat. Acum, nu vreau sa fac apologia maresalului Ion Antonescu, nici sa pun in discutie legalitatea condamnarii lui ca criminal de razboi de catre Tribunalul Poporului(comandat de la Moscova, deci departe de a fi neutru sau obiectiv). Dar consider ca, cu toate erorile sale de judecata indiscutabile, Ion Antonescu a avut si o serie de calitati demne de admirat in perioada cat a condus Romania. A fost un om de cuvant, cu onoare, demnitate, care si-a asumat consecintele deciziilor luate(chiar pana la moarte). A afisat un curaj si o demnitate exemplara in fata mortii, comandand singur plutonul care l-a executat. A pus interesul national(asa cum l-a inteles el) mai presus de interesul sau personal. Oare despre cati conducatori sau demnitari ai Romaniei de dupa 1989 s-ar putea spune asa ceva?
E adevarat ca, din pacate, a cedat germanilor o parte dintre evreii din Bucovina si Basarabia(teritorii recent recucerite de la URSS cu sprijinul armatei germane), dar e la fel de adevarat ca i-a tinut piept in mod repetat lui Hitler refuzand ferm sa-i cedeze pe cei peste 400.000 de evrei de pe teritorul Romaniei(in forma de dupa Dictatul de la Viena). Rezultatul a fost ca dupa terminarea razboiului, in Romania a ramas cea mai numeroasa comunitate evreiasca din estul Europei, comunitate care a emigrat in masa in Israel si a avut o contributie importanta la crearea si dezvoltarea noului stat israelian.
Un alt moment semnificativ ar fi acela cand, din nou, Maresalul are curajul sa-l refuze in fata pe Hitler. Acesta ii ceruse sa-i cedeze lui pe prizonierii de razboi anglo-americani capturati in timpul marii campanii de bombardare a Romaniei de catre Aliati. In aceste lupte, aviatia si apararea antiaeriana romana au doborat peste 800 de avioane aliate si au capturat aproape 2000 de piloti. La cererea lui Hitler de a-i prelua el pentru "a avea grija" de ei, Antonescu ii raspunde ca asta nu se poate, pentru ca "sunt prizonierii de drept ai armatei romane". Urmarea? Pilotii aliati au fost tinuti pe durata razboiului in niste pensiuni pe valea Prahovei intr-un regim de semi-detentie, fiind tratati cu ospitalitate de catre localnici...
Al treilea: ati observat vreodata trecand pe sub Arcul de Triumf ca exista la partea de jos pe interior o inscriptie stearsa? Pentru cei care nu stiu, iata care e istoricul acesteia. Pe interiorul Arcului sunt inscrise bataliile purtate de armata romana in primul razboi mondial. Iar ultima batalie, purtata in campania din 1919, este cucerirea Budapestei. In anul 1936, cand s-a ridicat Arcul de triumf in forma actuala bataliile au fost inscrise pe interior. In 1953, in numele "fratiei comuniste" intre Romania si Ungaria, inscriptia cu Budapesta a fost stearsa. In epoca nationalismului comunist al regimului Ceausescu a fost refacuta, ca sa fie stearsa din nou prin anii 2000(2003 sau 2005).
Acum, de ce e importanta aceasta inscriptie pentru demnitatea romanilor? Pentru ca aminteste de un moment de glorie din istoria noastra, un moment care ar trebui apreciat si celebrat, un moment de istorie de care putem sa fim mandri. Si nu e un moment care sa instige ura sau dispret fata de Ungaria vecina, ci e legat de un eveniment pentru care ungurii ar fi normal sa ne fie recunoscatori. De ce? Sa vedem ce s-a intamplat in 1919...
Dupa ce s-a incheiat primul razboi mondial si Romania a primit Transilvania, Ungaria s-a prabusit in haos politic, economic si social. In acest context, ajunge la putere un agent al Moscovei pe nume Bela Kun. Acesta transforma Ungaria in republica sovietica si incearca sa refaca Ungaria Mare. Armatele sovietice maghiare invadeaza Slovacia si Transilvania. Slovacia cere ajutorul Ligii Natiunilor, care autorizeaza armata romana sa intervina si sa alunge armatele maghiare din Transilvania si din Slovacia. Armata romana castiga o serie de victorii, elibereaza Transilvania, dar nu se opreste aici. Cu toate protestele Ligii Natiunilor, armata romana intra pe teritoriul Ungariei in urmarirea armatelor sovietice maghiare in retragere si la 1 august 1919 cucereste Budapesta. Se spune ca primul regiment care a intra in Budapesta nevand un steag la indemana, a arborat o umila opinca taraneasca pe fatada mandrei cladiri neogotice a Parlamentului maghiar...Guvernul comunist a lui Kun s-a prabusit, iar Budapesta si Ungaria au ramas sub ocupatia armatei romane cateva luni, pana cand s-a finalizat o tranzitie care o guvernare democratica maghiara. Asa ca, acea inscriptie stearsa comemoreaza faptul ca Romania, prin actiunea ei politica si militara curajoasa si hotarata , a oprit(cel putin pentru 25 de ani) bolsevizarea Europei centrale...
Concluzia: consider că un monument pentru cei care ne-au bombardat nu își are locul in Cișmigiu; cred că inscripția cu Budapesta pe Arcul de Triumf ar trebui refacută; iar un bust al mareșalului Antonescu în curtea unei biserici n-ar trebui să deranjeze atât de mult. Iar în primul rănd, n-ar strica mai puțin servilism din partea clasei conducătoare față de partenerii(și nu "stăpânii") din Occident.
Și să înțelegem că dacă noi nu ne apreciem și nu ne respectăm pe noi înșine și istoria noastră, cu atât mai puțin ne vor aprecia și respecta alții...
Deșteaptă-te române, măcar acum, în ceasul cel din urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu