28 februarie 2013

Am scăpat în sfârșit de "pericolul" lustrației...



Plenul Senatului României a respins, marti 12 februarie 2013, Legea lustratiei - act legislativ declarat neconstitutional de catre CCR in martie 2012. Presedintele Senatului - Crin Antonescu - declara dupa anuntarea rezultatului votului, ca prin decizia Senatului si a Curtii Constitutionale, discutiile despre aceasta lege purtate in ultimii 20 de ani s-au incheiat. Respingerea proiectului Legii Lustratiei privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a intrunit 118 voturi "pentru".
Asadar, "marele lider liberal" Crin Antonescu a pus in sfarsit punct unei lupte care a inceput in urma cu peste 23 de ani - la revolutia din decembrie 1989...

Iata ce cereau românii proaspat scapati de jugul ceausist prin Proclamatia de la Timisoara:

Punctul 7: "Timisoara a pornit Revolutia impotriva intregului regim comunist si intregii sale nomenclaturi si nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politica a unui grup de dizidenti anticeausisti din interiorul PCR-ului. Prezenta acestora in fruntea tarii face moartea eroilor din Timisoara zadarnica."

Punctul 8: "Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea româneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele României trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte."

Dupa terminarea revolutiei si preluarea puterii de catre Ion Iliescu si acolitii lui, iata ce cereau românii din Piata Universitatii care au realizat ca revolutia lor fusese furata:

"Mai bine haimana, decât trădător
Mai bine huligan, decât dictator
Mai bine golan, decât activist
Mai bine mort, decât comunist.

Vrem libertate, nu comunism și nici schimbări de formă
Și de aceea securiști, să nu ne puneți normă.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democrații originale și nici minciuni sfruntate"

Dupa înnecarea în sange a miscarii din Piata Universitatii de catre minerii chemati de Ion Iliescu, românilor li s-a servit exact ce nu vroiau: neocomunisti la putere, neolibertate(adica libertatea de a alege intre mai multe partide pline de fosti comunisti si securisti), o democratie originala, si minciuni sfruntate din belsug...

In paralel, iata ce s-a intamplat in alte tari din fostul bloc comunist:
În Cehia tranziția spre democrație a fost diferită de cea din alte țări. Spre deosebire de țările vecine, în Cehia nu s-au desfășurat procese, ci au fost luate mai degrabă măsuri ne-justițiare pentru a garanta schimbările. Tuturor celor implicați în Poliția Secretă Comunistă le-a fost interzis accesul la funcțiile publice: funcții de conducere în serviciul civil, justiție, procuratură, servicii de securitate, armată, managementul întreprinderilor de stat, banca centrală, căile ferate, poziții academice înalte, etc.  Legea Lustrației în Cehia nu a avut ca prim scop justiția, ci eficiența în îndepărtarea practicilor comuniste.

Avand in vedere brutalitatea si crimele Securitatii si ale regimului comunist din România, la noi ar fi fost necesare atat o serie de procese pentru pedepsirea crimelor fostului regim cat si curatirea aparatului de stat de fosti comunisti prin lustratie. Dar, din pacate, nu s-a intamplat nimic din acestea...

Faptul ca nu s-a votat dupa revolutie o lege care sa impiedice accesul in parlament si la functii publice al fostilor activisti comunisti si membri ai Securitatii, a avut ca si consecinta directa acapararea puterii, a resurselor si a tuturor structurilor statului de catre comunistii si securistii din esalonul doi, grupati la inceput in jurul lui Ion Iliescu si al F.S.N., si raspanditi apoi prin toate partidele. Urmarea pana in prezent este subjugarea tarii de catre o intreaga retea de baroni locali, mafioti si securisti patronati de o clasa politica corupta si complet rupta de nevoile tarii. Reconcielierea nationala ceruta prin Proclamatia de la Timisoara nu a mai avut loc nici pana in prezent, caci condamnarea formala a comunismului facuta fara luarea de masuri practice nu are nici un efect.

Pusi in fata situatiei actuale, ne putem intreba pentru ce au murit si suferit românii la Revolutie si in Piata Universitatii? Pentru ca mostenitorii regimului comunist si ai securitatii sa isi bata joc de tara noastra si sa traiasca in lux si desfrau pana la adanci batranete? Si atunci ce ramane de facut? Sa ne pierdem speranta si sa emigram in masa? Nu. Trebuie sa cream o noua forta politica de dreapta care sa aduca un suflu proaspat in viata politica si sa redea speranta românilor dezamagiti si dezgustati pe buna dreptate de politicieni. Apoi, chiar si in al 12-lea ceas ar trebui adoptata o lege a lustratiei care sa elimine pe viata din toate structurile statului pe colaboratorii regimului comunist. Numai asa ne putem reconcilia cu trecutul, numai asa putem sa punem inceput bun renasterii noastre, numai asa putem sa mergem mai departe cu capul sus.

Deșteaptă-te române, măcar acum, în ceasul cel din urmă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu