Despre necesitatea acestui demers

De ce cred ca ar fi necesara crearea unei noi forte politice care sa contribuie la renasterea morala si materiala a României? In ultimii cativa ani si mai ales in ultimele luni s-au conturat o serie de elemente care converg catre necesitatea din ce in ce mai acuta a unei schimbari profunde in societatea romaneasca. Iata cateva fapte, ganduri, evenimente care m-au impins spre acest demers:

- Pe cand lucram la renovarea unui spital din Bucuresti, am intalnit intamplator un barbat la vreo 40 de ani care se plimba tot timpul in carje prin curtea spitalului. Am intrat in vorba cu el si am aflat ca in timpul revolutiei din decembrie 1989 a fost impuscat in picior cu un glont exploziv de un aparent “terorist”. Glontul i-a sfartecat o vena principala si de atunci are dureri permanent, trebuie sa mearga incontinuu ca sa-si aline durerea si se pare ca nu are nicio posibilitate sa scape din aceasta situatie cumplita. Omul mi-a marturisit ca de multe ori il bate gandul sa se arunce de la etaj ca sa scape de suferinta permanenta… E doar una dintre miile de victime ale revolutiei si mineriadelor, oameni cu inima curata care si-au sacrificat sangele, sanatatea sau chiar viata pentru ca noi sa putem trai intr-o tara mai libera si mai buna. Singura posibila consolare pentru familiile celor care         si-au dat viata in revolutie sau pentru cei care au ramas cu traume fizice sau psihice dupa acele evenimente ar fi sa vada ca jertfa lor nu a fost in zadar, ca dupa aproape 25 de ani traim cu adevarat intr-o Romanie mai buna, mai dreapta, mai evoluata moral si material. Dar vazand situatia atat de grea in care aflam in prezent, e greu de crezut ca victimele revolutiei si ale mineriadelor pot sa gasesca multe motive de satisfactie care sa le justifice sacrificiile facute atunci pentru viitorul nostru.

- Recent, citind ultimul numar dintr-o revista pe care o apreciez, mi-a atras atentia o scrisoare deschisa pe care a trimis-o un cititor  indurerat catre redactie. Nu era vorba de inca o cerere de ajutor pentru vreo problema personala. Pur si simplu domnul respectiv cerea motive ca sa mai poata spera ca lucrurile se mai pot indrepta in tara noastra, ca mai pot merge si intr-o directie buna, nu numai intr-una gresita. Autorul scrisorii  ridica o serie de cerinte legitime, de bun-simt, care sunt mereu ignorate de cei din clasa conducatoare pentru ca nu le aduc vreun profit personal. Si se intreba retoric daca actualii sau viitorii “alesi ai neamului” se vor apleca vreodata asupra problemelor reale si presante ale tarii pe care o conduc, nu doar asupra intereselor pesonale sau de grup. Scrisori si opinii de genul acesta sunt din ce in ce mai numeroase si arata cat de departe a ajuns exasperarea, dezamagirea si frustrarea fata de situatia in care ne aflam si fata de starea clasei politice care ne conduce tara.

- Am citit recent o carte a istoricului Lucian Boia – “De ce este Romania altfel?”. O carte atent documentata si bine scrisa, dar care te lasa cu un gust foarte amar in gura…Domnul Boia identifica cu precizie chirurgicala cauzele profunde si modul in care Romania a ajuns acolo unde este acum(adica pe ultimul loc intre tarile din UE cam la orice capitol la care s-a facut un clasament). Partea proasta pentru noi este ca istoricul – obiectiv si neangajat, asa cum se cuvine – nu vrea/nu poate sa dea nicio solutie problemelor noastre cronice colective. Dar eu cred ca orice problema, oricat de complicata ar fi, are totusi o solutie. Poate una foarte complexa, foarte greu de pus in practica, cu sanse nu prea mari de reusita…dar totusi exista o solutie, o sansa, o speranta pentru un viitor mai bun si pentru noi. Dupa cum spune domnul Lucian Boia “prezentul este opera trecutului”.Si din pacate, oricat am vrea, trecutul nu-l putem schimba. Putem lucra in schimb sa ne schimbam prezentul si astfel sa ne modelam viitorul. S-ar parea ca Romania s-a aflat mereu sub un “blestem al istoriei” – mereu “in calea tuturor rautatilor”, mereu prinsa intre mai multe mari imperii agresive, mereu ramasa in urma fata de Occident si chiar fata de vecini…Dar eu cred cu adevarat ca acum a sosit timpul sa desfacem acest “blestem al istoriei” si sa ne ridicam la un loc mai demn si onorabil in familia natiunilor europene.Si chiar daca conditiile interne sau externe ar fi nefavorabile, pana la urma un neam trebuie sa-si faca destinul cu mana lui. 

Deșteaptă-te române, măcar acum, în ultimul ceas.