La 24 de ani dupa Revolutie – România, o tara sub asediu

Motto:”Atunci cand statul paraseste terenul dreptului, nesupunerea civica devine o obligatie morala pentru toti cetatenii.” – Mahatma Gandhi.

     La implinirea a 24 de ani de la revolutia din decembrie 1989, ramane sa ne intrebam pentru ce au murit atatia oameni nevinovati atunci? In niciun caz pentru ca România sa arate astazi asa cum arata. Din cauza loviturii de stat prin care Ion Iliescu si securistii din FSN au pus mana pe putere in decembrie 1989, statul român a fost subjugat in totalitate de o retea care a acaparat toate structurile aparatului de stat si toate resursele tarii. România arata la 24 de ani de la revolutie ca un stat subjugat si jefuit sistematic de “baroni locali” din interior si de structuri supranationale din exterior. Iata doar cateva dintre problemele de baza ale României de azi:

Datoria externa a tarii care era 0 la revolutie (fiind si unul dintre motivele executiei lui Ceausescu) a ajuns la suma record de peste 100 miliarde euro, guvernantii indatorand tara pe o lunga perioada si fiind “obligati” de creditori sa ia o multime de masuri impovaratoare pentru populatie.

Industria româna care in 1989 era destul de dezvoltata si putea fi reformata si modernizata a fost distrusa sistematic, bucata cu bucata, de catre “baietii destepti” locali, in colaborare cu asa-zisii “investitori strategici”, preocupati mai degraba de a elimina o concurenta mai ieftina, decat de a moderniza fabricile si uzinele noastre. Asa, ne putem transforma usor intr-o natiune de consumatori, la cheremul marilor puteri economice din vest sau din alte parti.

Agricultura e intr-o stare destul de subdezvoltata, cu toate ca avem unele din cele mai fertile soluri din Europa. Peste o treime din terenul agricol al tarii e necultivat, iar pe suprafetele cultivate productivitatea este cea mai scazuta din UE. Iar sistemul extensiv de irigatii construit de comunisti a fost distrus bucata cu bucata. România are capacitatea de a produce hrana pentru o populatie de 80 de milioane de oameni(dupa calculele expertilor europeni), insa, datorita politicii agricole deficitare, de multe ori taranii români sunt obligati sa isi arunce putinele produse, importandu-se in schimb alimente mai scumpe din afara.

In justitie, procesele importante sunt departe de a ajunge la un rezultat multasteptat. Cei responsabili pentru crimele din inchisorile comuniste, de la revolutie si de la mineriade traiesc in liniste si prosperitate, fara teama ca vor fi trasi la raspundere. Procesele lor, cand nu sunt incheiate prin declararea nevinovatiei, sunt prelungite la nesfarsit de justitia comandata politic.

Padurile României, una dintre resursele cele mai importante ale tarii, sunt defrisate intr-un ritm din ce in ce mai rapid, imense zone impadurite disparand in fiecare an. In acest ritm, defrisarile ilegale vor imbogati o mana de “baieti destepti”, dar vor face sa dispara in 10-20 de ani majoritatea padurilor noastre seculare. Se pare ca de mult timp codrul nu mai e frate cu românul...

Armata nationala este redusa sistematic ca numar de soldati, cheltuieli si dotari, iar cand se fac achizitii de armament si echipamente de lupta se prefera achizitionarea de avioane si nave vechi, depasite, care necesita modernizare; insa pretul de achizitionare a acestor vechituri de care altii cauta sa scape este comparabil cu cel pentru avioane sau nave noi. Diferenta de bani si explicatia alegerii in aparenta paguboase si absurde se gaseste in comisioanele generoase incasate de cei implicati in tranzactii. Un exemplu este cumpararea recenta a 12 avioane F16 second-hand din Portugalia, pentru care s-au platit 630 milioane de dolari si care trebuie modernizate si vor putea fi folosite abia din 2017 pentru inca maxim 10 ani... Cu aceeasi suma se putea cumpara avioane de lupta noi, de productie europeana, insa poate fara aceleasi comisoane. Mie imi pare ca asta se incadreaza la tradare nationala prin subminarea voita a capacitatii de aparare a tarii. Dar cui ii mai pasa de asemenea fleacuri?

In cazul Rosia Montana, pentru moment cei de la RMGC au fost obligati sa bata in retragere in fata unei surprinzatoare rezistente din partea societatii civile. Insa nu vor renunta asa usor. Oficialitatile cumparate de RMGC pregatesc in umbra diverse modificari ale legislatiei care sa permita inceperea proiectului. Rezervele importante de metale rare sunt ravnite de multe companii multinationale care au o putere ecomonica mai mare decat a statului român, asa ca lupta va fi grea si de durata.

Minoritarii unguri din Transilvania sunt din ce in ce mai vocali in cerintele lor pentru autonomia Tinutului Secuiesc, avand si sustinerea unor influente partide de dreapta si extrema dreapta din parlamentul maghiar. Scandalurile legate de arborarea steagului tinutului secuiesc si manifestatiile antiromânesti se inmultesc ingrijorator in ultimul timp.

Prin repetatele reforme haotice si neduse pana la bun sfarsit, sistemul de invatamant are rezultate din ce in ce mai proaste, nivelul mediu de educatie scade la an la an. Profesorii prost platiti emigreaza sau isi schimba profesia, iar cei ramasi au un nivel de pregatire si o motivatie din ce in ce mai scazuta. Nu intamplator, sistemul e educatie este distrus sistematic prin asa-zisele reforme, intrucat o educatie de calitate este o piedica serioasa in calea indobitocirii si manipularii populatiei prin mijloacele de informare in masa.

Sistemul de sanatate este deasemenea intr-o stare critica. Zeci de mii de medici platiti mizerabil, dupa ani de invatat si munca in conditii precare emigreaza in vest, si asta in conditiile in care si asa numarul de medici din sistemul de sanatate de stat era insuficient. In multe orase dotarea spitalelor lasa de dorit, pacientii care nu dau spaga pentru orice serviciu sunt lasati sa moara pe holuri... Iar afacerile cu medicamente pun in situatii critice bolnavii disperati sa le obtina. Un mic exemplu: la un spital de urgenta din Bucuresti, la camera de garda nu mai aveau recent decat 5 fiole de vaccin antitetanos. Si asta in conditiile cand pentru orice rana superficiala provocata de un obiect ruginit sau murdar este necesara vaccinarea pentru a aparitia unei infectii. Si de ce s-a ajuns in aceasta situatie? Pentru ca s-a intrerupt productia de vaccinuri antitetanos la Institutul Cantacuzino unde constau 50 de bani(!), pentru a se importa vaccinuri din Franta la un pret de 70 lei bucata(de 140 de ori mai scump!), iar spitalul nu mai isi permite sa cumpere vaccinuri la acest pret. Puteti sa va imaginati comisioanele rezultate din contractul respectiv. E posibil ca pentru asta sa moara niste oameni, dar cui ii pasa? Important e ca banul sa iasa!

Ca urmare a directivelor europene de la nivel inalt, se pregateste regionalizarea României. In locul judetelor cu traditie de sute de ani se vor introduce cateva regiuni create absolut artificial, unde cateva grupuri de baroni locali vor putea sa taie si sa spanzure dupa bunul lor plac. Bineinteles ca “alesii” nostri prea intelepti vor hotari din nou in locul nostru, iar daca vor indrazni sa organizeze un referendum, voi maslui rezultatele sau il vor repeta pana cand va iesi rezultatul dorit de ei. Asta daca guvernul USL, in atotintelepciunea lui, nu va hotari sa simplifice lucrurile, adoptand o lege privind regionalizarea prin ordonanta de urgenta de guvern, ca doar nu e ceva important care necesita vreo dezbatere publica...

In domeniul retrocedarilor proprietatilor confiscate abuziv de regimul comunist, au loc o multime de abuzuri cu complicitatea autoritatilor statului. Mii de fosti proprietari cu acte valide de proprietate sunt refuzati de 24 de ani, dosarele lor fiind pierdute prin fundul unor sertare, in timp ce “baietii destepti” primesc “inapoi” proprietati imense, de multe ori cu acte falsificate. Este de exemplu cazul asa-zisilor urmasi ale unor grofi unguri care au primit inapoi recent cateva sate intregi, cu toate ca atunci cand au fost expropriati (inainte de 1945) au fost despagubiti corect de statul român.

La Pungesti si in mai multe alte zone din tara unde se vor exploata gaze de sist, companiile supranationale dicteaza autoritatile statului, care supuse, folosesc politia si jandarmeria pentru a incalca drepturile cetatenilor români care indraznesc sa protesteze sau sa-si apere proprietatile. Totul, in numele obtinerii unei asa-zise “independente energetice” fata de Rusia. Care este chiar o pacaleala, pentru ca prin contract, statul are de primit doar niste redevente (procente din vanzare gaze), dar daca vrea sa cumpere gaze de la Chevron, trebuie sa negocieze si probabil va plati un pret mai mare decat pentru gazele rusesti care au o metoda de extractie mult mai putin costisitoare. Si chiar daca s-ar obtine pentru 10-20 de ani o iluzorie independenta energetica, noi cu ce am ramane? Companiile straine s-ar alege cu partea leului, in timp ce noi am ramane cu cateva procente redeventa si cu ponoasele: panze freatice poluate, eventuale cutremure locale, scurgeri de gaze, proprietati si drepturi ale românilor calcate in picioare. Eu zic ca nu merita sa ai independenta energetica cu orice pret, cu riscul de a-ti distruge solul si apele.

Guvernul României pare sa aiba o slabiciune aparte pentru reprezentantii FMI, avand o mentalitate bolnava si nedemna de sluga, chiar si cand nu e fortat de imprejurari. De exemplu, se solicita periodic semnarea unui acord de imprumut preventiv cu FMI, in care banii nu sunt folositi decat in caz de necesitate, insa semnarea acestor acorduri presupune anumite concesii din partea guvernului. Iar aceste concesii includ de obicei cresteri de preturi, taxe si accize. Guvernul este bucuros sa arunce responsabilitatea acestor masuri nepopulare pe umerii FMI, desi semnarea acordului cu acesta nu este imperativa.

Biserica Ortodoxa Româna, unul dintre pilonii de baza ai moralitatii si identitatii poporului român, este ataca sistematic in media de o multime de organizatii stangiste, atee, anarhiste sau ong-uri finantate de Soros. Acesti dusmani ai crestinismului nu pierd niciun prilej sa loveasca in Biserica si in imaginea ei, deranjati fiind de popularitatea si increderea de care se bucura aceasta in randul populatiei. Slabirea credintei si moralitatii sunt unul dintre scopurile de baza ale grupurilor oculte care vor sa ne distruga indentitatea pentru  ne transforma intr-o masa de oi, fara valori si repere solide, usor de manipulat.

In numele drepturilor minoritatilor sexuale, familia traditionala este atacata permanent. Cei care ne conduc stiu ca daca slabesti instiutia familiei care este celula de baza a societatii, produci haos si confuzie in societate, rezultand in consecinta o masa de oameni dezorientanti, mult mai usor de manipulat si condus ca o turma. Distrugand pilonii de baza ai societatii – Familia, Biserica si Educatia – si inlocuindu-le ca rol formator de caractere cu mass-media corupta si decazuta, cercurile conducatoare vor sa obtina o societate docila, spalata pe creier, capabila sa accepte orice masuri aberante fara sa protesteze.

La inceputul anului 2014, România urmeaza sa legalizeze vanzarea pamantului catre straini. Va mai amintiti acel slogan din anii ’90 – “Noi nu ne vindem tara!”? Ei bine, din 2014, acest slogan va fi complet depasit. Dupa ce am vandut industria, lemnul, resursele naturale, marile companii energetice si de infrastuctura, urmeaza ultima resursa si cea mai importanta – insusi pamantul tarii. Pentru ca, avand in vedere puterea de cumparare si nivelul de trai scazut al românilor, e de presupus ca ce mai mare parte terenurilor din România vor fi cumparate de straini, ceea ce ne va face in mare oaspeti sau chiriasi in propria tara. In timp ce, tari vecine ca Ungaria sau Bulgaria au obtinut amanarea termenului pe mai multi ani, iar tari ca Polonia, Germania si Franta au impus prin lege conditii atat de restrictive incat e foarte dificil pentru un strain sa cumpere teren la ei. Practic, România este prima ţară din Uniunea Europeană care s-a angajat să vândă terenuri agricole la străini şi apatrizi, fără nicio condiţie şi fără limită de suprafaţă.

Din punct de vedere demogafic, România are parte de una din cele mai accentuate scaderi a numarului populatiei din UE. Factorii sunt numerosi: rata mare a avorturilor, scaderea numarului de casatorii, scaderea nivelului de trai, nesiguranta zilei de maine, viziunea pesimista asupra viitorului. Iar statul nu face nimic pentru a incuraja cresterea natalitatii, ba chiar ia masuri care sa le descurajeze pe viitoarele mame. In acelasi timp, mortalitatea este in crestere datorita alimentatiei tot mai nesanatoase si sistemului de sanatate tot mai slabit. Ca urmare a scaderii numarului de nasteri, are loc o accentuata imbatranire a populatiei, ceea ce va face ca actualul sistem de pensii de stat sa devina imposibil de sustinut in 20-30 de ani.

Ca o cireasa pe tort, actuala clasa politica face tot posibilul pentru a slabi, corupe si subjuga justitia româneasca, atat cat mai este ea independenta. Politicienii nostri iau toate masurile pentru a se pune la adapost de eventuale puneri sub acuzatie pentru faptele lor de coruptie. Prin modificarile facute in data de 10 decembrie la Codul Penal, s-a acordat practic imunitate pentru parlamentarii corupti, dar si mai grav, s-a dat unda verde la furtul din banii publici de catre autoritatile locale. Astfel, cateva zeci de parlamentari acuzati de coruptie si cateva zeci de primari acuzati de conflict de interese ar putea scapa cu basma curata. Din cauza asta, ambasadele occidentale sunt ingrozite si spun ca investitorii straini si asa putini vor fi pusi pe fuga. N-au ce cauta in tara hotiei legalizate, n-au nici o sansa...In ritmul acesta, România se va scufunda incet, dar sigur...

             Români, treziti-va macar in ultimul ceas, cand inca se mai poate salva ceva!                      Daca nu vreti sa luptati pentru voi, macar pentru viitorul copiilor vostri!

Si ce putem face? Pentru inceput, putem facem trei lucruri:

1)    Sa ne informam, sa filtram informatiile primite, sa gandim cu capul nostru, nu sa luam de-a gata miciunile servite de mass-media. Si pe termen mai lung, sa ne autoeducam pentru a deveni mai puternici si mai rezistenti la manipulari si reeducari. Si sa ne pastram credinta, traditiile si identitatea nationala.

2)    Sa fim solidari intre noi, sa ne luptam pentru unitate, pentru ca cel mai important mijloc de a ne supune pe care il au dusmanii nostri este sa ne dezbine in continuare. “Divide et impera” – “dezbina si stapaneste” este dictonul dupa care se ghideaza de secole vrajmasii din tara si din afara, stiind prea bine ca luptandu-ne intre noi pe diferite motive nu vom avea timpul, puterea si energia sa ne impotrivim planurilor lor.

3)    Sa avem curajul sa luptam impreuna pentru tara noastra, pentru drepturile noastre, pentru mostenirea copiilor nostri. Pentru ca nu aceasta slehta de politicieni corupti sunt proprietarii de drept ai României. Noi suntem proprietarii tarii noastre, iar ei sunt doar niste administratori temporari care vor trebui sa dea socoteala pentru faradelegile lor si batjocorirea tarii noastre din ultimii 24 de ani.

In concluzie, frati Români: daca ne vom pastra traditiile si identitatea, daca vom avea solidaritate si unitate intre noi si curaj sa ne luptam pentru drepturile noastre, vom mai putea salva ceva din tara noastra. Daca nu o vom face, vom deveni o tara de slugi, o colonie a marilor puteri si a multinationalelor, iar neamul nostru va disparea incet dar sigur in negura istoriei...Si ar fi pacat de jertfa inaintasilor nostri care au murit pentru acest pamant.

    

Asadar, curaj Români! A sosit ceasul desteptarii noastre!

Despre șansele pierdute de România după revoluție

Există momente hotărâtoare în viața unor națiuni, când istoria le dă o șansă deosebită de împlinire a aspirațiilor, de reușite și afirmare excepțională pe plan intern și extern. Un astfel de moment cheie a fost pentru națiunea română anul 1918 - anul în care majoritatea ținuturilor locuite de români s-au reunit într-un singur stat - România Mare. Mulți factori interni și externi au contribuit la această Mare Unire; dintre cei externi cel mai important a fost prăbușirea și dezmembrarea parțială a marilor imperii care subjugau ținuturi locuite de români(Imperiul Rus, Imperiul Austro-Ungar). Iar dintre factorii interni au primat dorința fierbinte pentru unire a poporului și acțiunea hotărâtă și convergentă a tuturor factorilor politici(începând cu partidele politice, membrii guvernului, Ion I.C. Brătianu, și terminând cu Regele Ferdinand și Regina Maria). Dumnezeu a dat o mare șansă poporului român în 1918, iar poporul și conducătorii săi de atunci au reușit să se ridice la înălțimea momentului și să o fructifice. Cinste lor!

Următorul moment decisiv, în care națiunea română ar fi putut "să-și croiască altă soartă", mai putin crudă, pe care să fie obligați să o accepte și "cruzii săi dușmani" interni și externi, a fost momentul de după revoluția din 1989. Mai precis, perioada decembrie 1989 - mai 1992. În această perioadă de mari schimbări pe plan european și mondial, țara noastră a avut șansa unei cvadruple schimbări care ar fi avut urmări extraordinare în dezvoltarea materială și spirituală a României postdecembriste. Dar, din păcate, datorită orbirii, corupției și relei- voințe a clasei politice conducătoare, România a ratat toate aceste patru șanse de înnoire... Să le analizăm în ordine cronologică și să vedem cum și de ce au fost ratate.

Prima șansă a fost chiar în momentul când Ceaușescu a fugit din sediul C.C. pe 22 decembrie 1989 și a pierdut din mână frâiele puterii. Atunci s-a terminat Revoluția și a început furarea ei de către comuniștii și securiștii grupați în F.S.N. în jurul lui Ion Iliescu, hotărâți să facă orice ca să pună măna pe putere și să nu își piardă privilegiile. O parte dintre români s-au trezit atunci și au ieșit in Piața Universității, cerând eliminarea comuniștilor din funcțiile publice(celebrul punct 8 al Proclamației de la Timișoara). Dar Iliescu și acoliții lui au intrat în panică și, ca ultimă soluție de a nu pierde puterea, au chemat minerii să facă "ordine și curățenie" în capitala "rebelă" în 13-15 iunie 1990. Astfel s-a pierdut șansa esențială a curățirii noii clase politice de foști comuniști și securiști și șansa unui început bun în viața politică, fapt cu consecințe covârșitoare pentru societatea românească postrevoluționară. Ca urmare, azi, la 23 de ani după revoluție, suntem încă conduși de foști comuniști și securiști și chiar de urmașii lor, care și-au împărțit funcțiile și resursele după voie, tratând țara noastră ca pe moșia lor. Că doar sunt "baronii noștri locali", nu?

A doua șansă a fost atunci când patriarhul Teoctist a simulat o abdicare ca urmare a presiunii opiniei publice și a acuzațiilor de colaborare cu regimul comunist. În luna ianuarie 1990, patriarhul a spus ca se va retrage din funcție și s-a retras temporar la mănăstirea Sinaia. Însă, după o schemă clasică de manipulare, a susținut că a fost informat că "poporul îl vrea înapoi" și el nu poate să refuze "voința poporului", așa că a revenit la Patriarhie. S-a pierdut astfel șansa importantă din punct de vedere moral și spiritual pentru Biserica Ortodoxă Română de a curăța Sinodul de ierarhii care au colaborat pe față cu regimul comunist. Ar fi fost benefică o retragere de onoare a tuturor celor vizați, în frunte cu patriarhul, lăsând locul liber pentru ierarhi mai tineri(sau mai bătrâni), dar nepătați moral. Socotesc că de exemplu, Bartolomeu Anania ar fi fost unul dintre cei care ar fi fost vrenici să ia scaunul patriarhal pentru a aduce curățirea necesară în biserică. De asemenea, toți preoții care dintr-un motiv sau altul au colaborat cu Securitatea comunistă ar fi trebuit să facă o mărturisire publică a păcatelor în fața enoriașilor lor, lăsând la latitudinea membrilor parohiei să decidă dacă mai vor să-i accepte în continuare ca păstori(dupa pilda dată de un episcop din Pateric). Dar, din păcate, și această șansș a fost ratată, pentru că ierarhii colaboraționiști nu au avut tăria, moralitatea și smerenia să se dea la o parte. Iar urmările se vad până azi: în Sfântul Sinod există încă mulți ierarhi care au "dosar" și sunt deci șantajabili de către puterea politică. 

A treia șansă ratată de România după revoluție a fost în 1991, când după destrămarea Uniunii Sovietice, a apărut pe neașteptate posibilitatea reunirii cu Basarabia. Peste 1 milion de basarabeni(un sfert din populația țării!) au ieșit pe străzi în Chișinău să ceară unirea cu țara-mamă, peste Prut s-au construit faimoasele poduri de flori...contextul internațional era favorabil, singura mare putere care ar fi putut să ne împiedice(Rusia) era în derută...Era nevoie doar de voința politică din partea clasei conducătoare a României și unirea s-ar fi făcut. Și să nu uitam că atunci Moldova era mai avansată economic decât România, nu ca acum când este o ruină... Și de ce nu s-a putut face totuși unirea în condiții atât de favorabile? Pentru că nu au vrut tovarășul Ion Iliescu și colegii săi din F.S.N., tributari încă ideologic și nu numai unei Moscove aflate pentru moment în genunchi. Momentul favorabil fiind pierdut, Rusia și-a revenit rapid din derută și a tras din nou cu forța Basarabia în sfera sa de influență(vezi conflictul înghețat din Transnistria).

A patra șansa ratată de România a fost în aprilie 1992, când Regele Mihai s-a întors în țară și a fost întâmpinat de 1 milion de români pe străzile capitalei, cu scandîri ca "Monarhia salvează România!". Atunci popularitatea monarhiei era la o cotă înaltă, și dacă clasa politică română ar fi fost de bunăcredință și ar fi avut în vedere binele țării, restaurația ar fi putut fi realizată. Restaurarea monarhiei ar fi adus României echilibru și stabilitate în plan intern și demnitate și prestigiu pe plan extern, precum și Regelui Mihai o reparație morală pentru abdicarea forțată din 1947. Și să nu uităm că îndepărtarea Regelui de la putere și schimbarea formei de guvernământ din monarhie în republică nu au fost făcute ca urmare a voinței populare prin referendum, ci prin forță de regimul criminal comunist, fiind ca urmare nule de drept. Însă, încă o dată, Iliescu și acoliții săi nu au fost dispuși să facă ceea ce trebuia pentru țară, pentru că asta ar fi însemnat să renunțe la putere, să-și piardă privilegiile și eventual să fie și trași la răspundere pentru crimele comise înainte și după revoluție. Urmarea? La 23 de ani după revoluție și 3 președinți de "valoare", România are o imagine deplorabilă pe plan extern și o situație aproape dezastroasă pe plan intern.

Acum, să încercăm pentru o clipă să ne imaginăm cum ar fi arătat România azi dacă cele patru șanse irosite ar fi fost fructificate toate la timpul lor: o țară curățată de comuniști și securiști în funcții de conducere, condusă de politicieni integri, care pun pe primul plan interesul național, o țară mai mare și mai puternică(dupa unirea cu Basarabia), o țară condusă de un Rege iubit și respectat atât în țară cât și în afara ei, o țară cu o Biserica condusă de ierarhi și preoți integri moral, adevărate exemple de cinste, moralitate și smerenie pentru cei pe care îi păstoresc...Pare o lume fantastică sau utopică, nu? Dar, cel puțin in parte, ar fi putut să devină realitate... 

În final, după atâtea  mari șanse ratate, ce ne mai rămane de făcut? Să stăm și să plângem imaginându-ne ce am fi putut să fim? NU. Să facem tot ce depinde de noi, aici și acum, pentru a împlini aceste deziderate ratate atunci: să realizăm unirea cu Basarabia când va fi posibil, să restaurăm monarhia cât mai repede și să contribuim la înnoirea și curățirea clasei politice corupte, tributare încă regimului comunist. Toate aceste scopuri sunt acum mult mai greu de atins decât în anii 1989-1992; mai greu, însă nu imposibil, cu un efort colectiv de voință a unei mase critice din mijlocul neamului românesc. După ce i-am lăsat pe neocomuniști și neosecuriști să facă ce vor din țara noastră timp de 23 de ani, ACUM e momentul să ne trezim, să ne ridicăm și să începem să o recucerim împreună, pas cu pas. Să începem cu credință, educație și solidaritate și să continuăm cu acțiune socială și politică hotărâtă, pentru ca să punem început bun unei autentice renașteri spirituale și materiale a Națiunii Române. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Deșteaptă-te române, măcar acum, în ceasul cel din urmă...

Din realizarile "primului gospodar" al capitalei

Pe bulevardul Regina Elisabeta, vizavi de intrarea principala in parcul Cismigiu, se afla, semi-abandonata, cladirea fostului sediu al Primariei Generale a Bucurestiului. Cladirea, ridicata in 1911 dupa planurile arhitectutului Petre Antonescu in stil neoromanesc este una reprezentativa pentru capitala Romaniei. In orice capitala a unei tari civilizate, sediul primariei capitalei este un simbol al orasului, iar capitala fiind centrul simbolic al tarii, rezulta ca sediul primariei capitalei este un simbol al tarii. Prima calitate a unui primar e sa fie un bun gospodar, sa administreze cat mai bine fondurile aflate la dispozitie pentru binele orasului pe care il gospodareste. Si de unde se vede cel mai repede cat de bun gospodar un om? Uitandu-te la starea in care se afla casa lui. Daca omul are o casa murdara, cazuta in paragina, e clar ca nu are calitati de gospodar. Cam asa si cu primarul nostru. Daca te uiti la starea jalnica in care se afla frumoasa cladire a sediului primariei generale, iti dai seama imediat ca un primar care nu e in stare sa administreze bine nici macar un contract de lucrari de reparatii la propriul sediu, e complet incapabil sa administreze coerent si eficient un oras intreg de marimea Bucurestiului...Ca daca nu esti bun gospodar la tine acasa(pe scara mica), nu poti sa pretinzi ca devii genial daca treci la scara macro...

Dar sa vedem care ar fi si motivatiile ascunse ale acestor manevre ale „primului gospodar al capitalei”  - Sorin Oprescu.

Prin martie 2010, primaria generala si-a mutat sediul in zona Grozavesti intr-o cladire cu 15 etaje proprietate a unui afacerist grec, pentru a permite inceperea lucrarilor la sediul vechi. Si care ar fi problema? Pai, ar fi mai multe. Sa le luam asadar pe rand.

1. S-a semnat initial un contract de lucrari de consolidare a vechiului sediu cu firma Rotary pentru suma de 10 milioane de euro, dar peste cativa ani s-a cerut suplimentarea cu inca 8 milioane – deci 80% din valoarea initiala. Intre timp, lucrarile nu au avansat prea mult. Cladirea pare abandonata, perioada de executie preconizata se va termina in curand(august 2013), dar nu se intrevede clar cand se vor finaliza lucrarile...Si sa luam in considerare si faptul ca e foarte probabil ca un procent semnificativ din cei 18 milioane de euro sa se intoarca la cineva din primarie , pe cai oculte, sub forma de „comisioane”…ca doar e “obiceiul pamantului”…

2. Pentru relocarea primariei, s-a adoptat o strategie cel putin dubioasa, foarte paguboasa pentru stat(dar cui ii pasa?), dar foarte profitabila pentru cateva persoane discrete din primarie. Mai intai se inchiriaza cladirea pe mai multi ani, platindu-se chirie 3 miloane de euro pe an. Pana anul viitor, se vor fi platit peste 12 milioane de euro pe chirie…adica mai mult decat  daca s-ar fi cumparat cladirea cu totul…Asta da afacere demna de “primul gospodar al capitalei”…Mai apoi, se planuieste cumpararea cladirii cu inca vreo 10 milioane de euro. Si din toate aceste sume frumoase(de fapt, banii nostri, ai contribuabililor), se extrag bineinteles comisoane generoase pentru “baietii destepti” din primarie…

3. Sa nu uitam nici aspectul estetic. Vechiul sediu este o cladire impozanta, frumoasa, intr-un stil caracteristic spatiului bucurestean si romanesc de la inceputul secolului 20. Noul sediu ales(pe criteriul spagii) este un imens paralelipiped negru din sticla, polistiren si tabla, care aduce mai mult cu un sediu de firma de pompe funebre. Fara nicio valoare estetica, cu erori de executie(o fatada placata cu polistiren care e finisata mai rau ca o cocioaba de la tara), imensul bloc e un exemplu de prostgust postmodernist. Si asta ar fi trebuit sa fie cartea de vizita a capitalei noastre...

4. La final, sa facem un scurt calcul economic, pe genunchi, ca sa ne dam seama de calitatile de „mare” administrator si manager ale “gospodarului sef” al capitalei. Initial era vorba sa se consolideze vechiul sediu cu suma de 10 miloane de euro, folosind o metoda inovatoare care permitea ca cladirea sa ramana in exploatare pe durata executiei, deci fara a mai arunca bani pe inchirierea altei cladiri...

Datorita deciziilor “geniale” ale primarului si consiliului general, s-au adaugat ca si costuri suplimentare: chiria pentru noul sediu (minim 12 milioane euro), majorarea contractului de consolidare datorita schimbarii solutiei initiale (inca 8 milioane euro), si viitoarea achizitionare a noului sediu (probabil in jur de 9 milioane euro).

Deci, per total, de la un buget  de 10 milioane euro, s-a ajuns la peste 40 de milioane…ar fi bun de pus un afis pentru bucuresteni cu “aici sunt banii dumneavoastra”…Ii dorim multe “succesuri” marelui nostu primar si la cat mai multe mandate…Asta, pana cand bucurestenii si romanii se vor trezi…

Desteapta-te romane, pana nu e prea tarziu.

Am scăpat în sfârșit de "pericolul" lustrației...

Plenul Senatului României a respins, marti 12 februarie 2013, Legea lustratiei - act legislativ declarat neconstitutional de catre CCR in martie 2012. Presedintele Senatului - Crin Antonescu - declara dupa anuntarea rezultatului votului, ca prin decizia Senatului si a Curtii Constitutionale, discutiile despre aceasta lege purtate in ultimii 20 de ani s-au incheiat. Respingerea proiectului Legii Lustratiei privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a intrunit 118 voturi "pentru".

Asadar, "marele lider liberal" Crin Antonescu a pus in sfarsit punct unei lupte care a inceput in urma cu peste 23 de ani - la revolutia din decembrie 1989...

Iata ce cereau românii proaspat scapati de jugul ceausist prin Proclamatia de la Timisoara:

Punctul 7: "Timisoara a pornit Revolutia impotriva intregului regim comunist si intregii sale nomenclaturi si nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politica a unui grup de dizidenti anticeausisti din interiorul PCR-ului. Prezenta acestora in fruntea tarii face moartea eroilor din Timisoara zadarnica."

Punctul 8: "Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea româneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele României trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte."

Dupa terminarea revolutiei si preluarea puterii de catre Ion Iliescu si acolitii lui, iata ce cereau românii din Piata Universitatii care au realizat ca revolutia lor fusese furata:

"Mai bine haimana, decât trădător
Mai bine huligan, decât dictator
Mai bine golan, decât activist
Mai bine mort, decât comunist.

Vrem libertate, nu comunism și nici schimbări de formă
Și de aceea securiști, să nu ne puneți normă.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democrații originale și nici minciuni sfruntate"

Dupa înnecarea în sange a miscarii din Piata Universitatii de catre minerii chemati de Ion Iliescu, românilor li s-a servit exact ce nu vroiau: neocomunisti la putere, neolibertate(adica libertatea de a alege intre mai multe partide pline de fosti comunisti si securisti), o democratie originala, si minciuni sfruntate din belsug...

In paralel, iata ce s-a intamplat in alte tari din fostul bloc comunist:

În Cehia tranziția spre democrație a fost diferită de cea din alte țări. Spre deosebire de țările vecine, în Cehia nu s-au desfășurat procese, ci au fost luate mai degrabă măsuri ne-justițiare pentru a garanta schimbările. Tuturor celor implicați în Poliția Secretă Comunistă le-a fost interzis accesul la funcțiile publice: funcții de conducere în serviciul civil, justiție, procuratură, servicii de securitate, armată, managementul întreprinderilor de stat, banca centrală, căile ferate, poziții academice înalte, etc.  Legea Lustrației în Cehia nu a avut ca prim scop justiția, ci eficiența în îndepărtarea practicilor comuniste.

Avand in vedere brutalitatea si crimele Securitatii si ale regimului comunist din România, la noi ar fi fost necesare atat o serie de procese pentru pedepsirea crimelor fostului regim cat si curatirea aparatului de stat de fosti comunisti prin lustratie. Dar, din pacate, nu s-a intamplat nimic din acestea...

Faptul ca nu s-a votat dupa revolutie o lege care sa impiedice accesul in parlament si la functii publice al fostilor activisti comunisti si membri ai Securitatii, a avut ca si consecinta directa acapararea puterii, a resurselor si a tuturor structurilor statului de catre comunistii si securistii din esalonul doi, grupati la inceput in jurul lui Ion Iliescu si al F.S.N., si raspanditi apoi prin toate partidele. Urmarea pana in prezent este subjugarea tarii de catre o intreaga retea de baroni locali, mafioti si securisti patronati de o clasa politica corupta si complet rupta de nevoile tarii. Reconcielierea nationala ceruta prin Proclamatia de la Timisoara nu a mai avut loc nici pana in prezent, caci condamnarea formala a comunismului facuta fara luarea de masuri practice nu are nici un efect.

Pusi in fata situatiei actuale, ne putem intreba pentru ce au murit si suferit românii la Revolutie si in Piata Universitatii? Pentru ca mostenitorii regimului comunist si ai securitatii sa isi bata joc de tara noastra si sa traiasca in lux si desfrau pana la adanci batranete? Si atunci ce ramane de facut? Sa ne pierdem speranta si sa emigram in masa? Nu. Trebuie sa cream o noua forta politica de dreapta care sa aduca un suflu proaspat in viata politica si sa redea speranta românilor dezamagiti si dezgustati pe buna dreptate de politicieni. Apoi, chiar si in al 12-lea ceas ar trebui adoptata o lege a lustratiei care sa elimine pe viata din toate structurile statului pe colaboratorii regimului comunist. Numai asa ne putem reconcilia cu trecutul, numai asa putem sa punem inceput bun renasterii noastre, numai asa putem sa mergem mai departe cu capul sus.

Deșteaptă-te române, măcar acum, în ceasul cel din urmă...

Incidentul de la Muzeul Țăranului Român

Preambul: peste 40 de ONG-uri crestine au trimis o scrisoare deschisa conducerii Muzeului Taranului Roman pentru a cere anularea manifestarilor din cadrul "lunii istoriei LGBT" care urmau sa se desfasoare in incinta muzeului. Directorul MTR, Virgil S. Nitulescu, desi in consiliul muzeului s-a hotarat ruperea “parteneriatului” cu ACCEPT pentru promovarea propagandei homosexuale in cadrul “Lunii istoriei LGBT”, a perseverat si a decis unilateral rularea filmului “lesbian” la cinematograful de la MTR. Iata ce a urmat:

Bucuresti. 20 februarie 2013. Preluare Hotnews: "Proiectia filmului "The kids are all right", din cadrul evenimentului Luna LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender), de la Muzeul Taranului Roman (MTR) a fost intrerupta miercuri seara de un grup de activisti nationalisti care au intrat in sala unde se difuza filmul, in jurul orei 19:00. Grupul de cateva zeci de persoane a cantat imnul national si apoi cantece bisericesti, insotite de remarci homofobe."

Participantii la aceasta actiune de protest au fost imediat etichetati in tot felul:"ultranationalisti", "fanatici crestini" "ultrareligiosi" "fascisti" "ultraortodocsi" "extremisti", etc. Multi si-au dat cu parerea ca trebuiau arestati imediat de politie, amendati, dusi la sectie si poate chiar batuti.

Acum, dincolo de reactiile viscerale pro sau contra acestei actiuni, s-ar cuveni sa stam stramb si sa judecam drept, la rece, semnificatiile etice ale evenimentului petrecut.

La ultimul recensamant din 2012, romanii care s-au declarat crestini reprezinta peste 99% din populatie. Cei care s-au declarat atei sau nereligiosi nu totalizeaza mai mult de 45.000 de persoane. Acum, cred ca e foarte clara pentru toata lumea parerea Bisericii si a religiei crestine cu privire la homosexualitate: este o deviatie de la normalitate, un act impotriva firii si un pacat de moarte. Aceasta parere reiese din toate scrierile fundamentale ale credintei crestine: Biblia, dogme, canoane, scrieri ale sfintilor, hotarari ale sinoadelor, etc. Deci este indiscutabil faptul ca crestinismul condamna homosexualitatea ca fiind anormala. Acum, daca peste 99% din populatia Romaniei este botezata si si-a declarat in mod liber adeziunea la religia si Biserica crestina, inseamna ca poporul roman este (cel putin la nivel declarativ) un popor crestin. Deci, concluzia care se impune de la sine este ca cei care au actionat pentru oprirea propagandei pro-homosexuale in incinta Muzeului Taranului Roman (loc simbolic pentru spiritul si valorile romanesti traditionale) reprezinta majoritatea poporului roman si normalitatea, si nu sunt un grup de "extremisti", asa cum sunt acuzati pe nedrept. Faptul ca unii romani (atat de putini, din pacate) au curajul sa actioneze pentru a-si sustine public convingerile si pentru a ne apara valorile crestine si nationale atacate este de admirat, nu de blamat. 

Iar pentru cei care vor sari in sus indignati, ii rog sa-si puna o singura intrebare: cum v-ati declarat la ultimul recensamant? Daca raspunsul a fost "ateu" sau "nereligios", atunci aveti tot dreptul sa sariti in sus si sa protestati oripilati, caci nu faceti decat sa va aparati convingerile declarate public. Dar, daca v-ati declarat crestini, ar fi bine sa va ganditi ce inseamna asta. Si sa nu fiti ipocriti sau duplicitari cu voi insiva. Altfel traiti intr-o continua minciuna  care nu face bine nimanui. Sa fim onesti in primul rand cu  noi insine. Daca suntem botezati si ne declaram crestini, este necesar si normal sa ne asumam existential tot ce inseamna credinta si invatatura crestina. Hristos spune in Evanghelie:"Nu tot cel ce spune Doamne, Doamne, va ajunge in imparatia cerurilor, ci cel care va face voia Tatalui meu". Iar voia lui Dumnezeu este exprimata destul de clar cu privire la aceasta deviatie impotriva firii. Hristos ii iubeste pe pacatosi, dar uraste pacatul. Si ii iubeste nu pentru ca sunt pacatosi, ci tocmai pentru a le da o sansa sa se lepede de pacat si sa fie vii. Iar daca ne declaram si ne consideram crestini, dar actionam contrar invataturii crestine, pe cine incercam sa pacalim? Pe noi insine? Ca pe Dumnezeu, in nici un caz...

Asadar, indemnul meu pentru toti este: fii ceea ce te declari a fi: te declari ateu, nereligios, agnostic? Urmeaza-ti convingerile pana la capat. Te declari crestin? Asuma-ti si aplica credinta si principiile crestine in viata ta si in convingerile tale. Altfel e doar ipocrizie.

P.S: Pentru cei care sustin ca homosexualii sunt la fel de normali ca si heterosexualii, le-as cere sa analizeze putin doua ipoteze: 1) daca mama sau tatal tau ar fi fost "lesbi" sau "gay", tu nu ai mai fi existat; 2) daca copilul/copii tai ar fi "pe invers", nu ai mai avea niciodata nepoti, si linia familiei tale s-ar stinge. Eu zic ca este evident si pentru un orb ca este o anormalitate impotriva firii omenesti, care daca s-ar propaga pe scara mai larga, nu ar duce decat la disolutia familiei si a societatii. 

P.P.S: Conducatorii "agresorilor ultrareligiosi si ultranationalisti" care au blocat proiectia filmului de propaganda gay de la MTR au fost: 

- Mihai Gheorghiu - vicepresedinte al  Ligii Studentilor din Piata Universitatii 1990 . Batut de mineri si arestat.

- Iulian Capsali - participant la revolutia din 1989 ; presedinte al Ligii Studentilor din Academia de Arta in Piata Universitatii 1990.

-Adrian Darabana (Clubul Taranului Roman) - vicepresedinte al  Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti din Piata Universitatii  1990.

In plus, la actiunea de protest au participat si mai multi angajati ai MTR, care nu au fost de la inceput de acord cu desfasurarea acestor manifestari in cadrul muzeului...

Sabia lui Ștefan cel Mare și Calea Victoriei

Care ar putea fi legatura intre o artera principala din Bucuresti si sabia unui mare domnitor din Moldova?

Pai, s-ar putea gasi cateva puncte comune, cum ar fi de exemplu: ambele au legatura cu lupta de independenta impotriva turcilor, ambele sunt legate de identitatea noastra nationala si ambele ar fi putea fi legate de recapatarea demnitatii noastre nationale. Asadar, sa le luam pe rand:

Sabia lui Ștefan cel Mare, primita in dar de la Papa Sixt VI dupa marea victorie de la Vaslui impotriva turcilor, este un simbol al luptei eroice pentru neatarnarea Țărilor Române. Purtata de cel mai mare voievod român pe campul de lupta in batalii victorioase timp de aproape 30 de ani, ar fi fost firesc sa-si afle locul pe Calea Victoriei, in Muzeul National de Istorie, la loc de cinste. Dar, din pacate, sabia se afla expusa in Muzeul Topkapî din Istanbul, si acolo nu chiar la un loc de cinste. Inscriptia alaturata suna asa:"Sword of Stefan(Roman) - 15th century". Nu e limpede cine a fost acest Ștefan(roman, adica probabil din Roma?), nici unde si cand ar fi domnit exact. E clar ca pentru curatorii muzeului nu e considerat un obiect de mare importanta.

Sa vedem acum cum a ajuns sabia lui Ștefan pe mana turcilor. A fost capturata oare in lupta de vreunul din sultanii otomani care s-au intors infranti din Moldova lui Ștefan? Nicidecum. A fost furata miseleste de turci din ceteatea Sucevei atunci cand armata lui Soliman Magnificul a intrat in Moldova si l-a alungat pe Petru Rareș din scaunul de domnie. Eu cred ca ar fi timpul ca reprezentantii statului român sa ceara cu toata taria autoritatilor turce returnarea acestui pretios obiect, pentru a isi gasi locul care i se cuvine acasa. Pentru ei nu inseamna mai nimic iar pentru noi are mare insemnatate, deci s-ar cuveni sa fie in sfarsit returnata.

Cat despre Calea Victoriei, mai intai un scurt istoric. Prima artera creata sistematic in Bucuresti din ordinul lui Constantin Brâncoveanu prin anul 1692 pentru a face legatura intre palatele sale din capitala si cel de la Mogoșoaia, s-a numit initial Podul Mogoșoaiei (fiind "podita" cu barne din lemn, avea aspectul unui pod).

Si-a primit denumirea actuala abia in anul 1878, atunci cand armatele române victorioase au marsaluit in lungul ei pentru a celebra victoria in Razboiul de independenta contra Imperiului Otoman. Si ce sa vezi? Tocmai pe acesta artera cu incarcatura istorica si simbolica deosebita, care celebreaza victoria impotriva turcilor, s-au gasit autoritatile sa accepte tacit amplasarea unei statui a "parintelui turcilor" - Mustafa Kemal Ataturk! Printre altele, Ataturk a fost general in armata otomana in timpul primului razboi mondial, pe cand Imperiul Otoman a fost aliat cu Puterile Centrale, deci dusman al României. Amplasarea acestei statui in piateta situata intre doua teatre importante(Odeon si Constantin Tănase), in locul unde s-ar fi cuvenit sa fie o statuie a unui om de teatru român(de exemplu Constantin Tănase), mi se pare o greseala greu de inteles. Culmea e ca pentru amplasarea statuii nici macar nu  s-au obtinut aprobarile legale necesare...probabil doar cateva șpăgi plasate unde trebuie ca sa se inchida ochii...
Din păcate, așa merg(încă) lucrurile în România noastră...Dar, până când?

UE îți dă, dar din păcate nu îți bagă și în traistă...

Primirea de catre România a fondurilor europene pentru dezvoltare – in valoare de zeci de miliarde de euro - este o sansa unica in istoria tarii noastre, si este o sansa pe care nu avem dreptul sa o ratam. In decursul istoriei noastre, cei dinafara tarii au venit numai ca sa ne fure resursele(romanii, popoarele migratoare, turcii, rusii, austriecii si multi altii). E prima data cand primim dinafara o suma atat de considerabila gratuit, si e nevoie sa ne ridicam la inaltimea momentului. Avand in vedere starea de saracie crunta si subdezvoltare in care se zbate o mare parte din poporul nostru, ratarea acestei sanse unice de dezvoltare, crestere a nivelului de trai si iesire din saracie echivaleaza cu o tradare si o crima impotriva natiunii române.

Iata ce s-a intamplat in prima etapa de absorbtie a fondurilor europene(2007 - 2013): tara noastra a intrat complet nepregatita, fara proiecte viabile. Si asa am continuat si in urmatorii ani. Rezultatul: dupa prima etapa, Romania are cea mai mica rata de absorbtie a fondurilor din intreaga Uniune Europeana(7,4%). Consecintele: infrastructura tarii a ramas  intr-o stare primitiva, economia se taraste in genunchi, nivelul de trai scade continuu, nivelul de saracie creste. In plus, am ajuns sa ne indatoram si la FMI. 

La celalalt capat al clasamentul se afla Polonia, cu o rata de absorbtie de aproape 98%! Polonia a reusit in perioada 2007-2012 sa foloseasca aproape in intregime suma alocata de 68 miliarde de euro. Rezultatul pentru polonezi: dezvoltarea accelerata a infrastructurii si a economiei, 600 km de de cale ferată, sute de km de autostrăzi, investiţii masive în educaţie, IT si sănătate. Ca o consecinta, Polonia este  singura tara din UE care a avut crestere economica pe toata perioada ultimei crize economice(din 2007 pana in prezent).

In schimb, Guvernul Romaniei si-a permis luxul de a pierde fonduri europene nerambursabile in valoare de aproape 20 de miliarde de euro imprumutand, totodata, cu dobanda, de la FMI si CE, 19 miliarde de euro...daca nici asta nu poate fi considearata o crima impotriva tarii, atunci nu stiu ce poate fi...

Cauzele acestei monumentale si tragice ratari(cel putin pana in momentul de fata), sunt: incompetenta, neglijenta, coruptia si birocratia - "calitatile" caracteristice clasei politice care ne conduce de 23 de ani si ale grupurilor de interese din spatele politicienilor.

Solutia ar fi sa incercam sa ne trezim cat mai e timp, si sa nu ratam trenul si in a doua etapa de finantare care urmeaza sa inceapa. Eu cred ca solutia cea mai buna ar fi bazata pe o colaborare stransa cu Polonia, tara cu care avem deja relatii destul de bune. Nu e cazul sa ne chinuim acum sa reinventam noi roata. Exista deja un model foarte eficient, dovedit in practica – modelul polonez. Putem sa-l adoptam si noi printr-un parteneriat special cu Polonia prin care sa aducem specialisti polonezi care sa ofere consiliere detaliata in probleme legate de dezvoltare regionala si absorbtia fondurilor europene.

Eu zic ca destul timp am fost dispretuti si priviti de sus de catre celalti europeni. Si avand in vedere faptul ca in majoritatea clasamentelor privind gradul de dezvoltare suntem pe la coada, e destul de greu sa-i condamni. Macar acum, in al unsprezecelea ceas, e momentul sa incepem sa recuperam decalajul fata de celelalte tari europene si sa ne recapatam prestigiul, imaginea si demnitatea in familia natiunilor europene. Si nu e vorba aici numai de imagine si demnitate nationala. Pentru milioane de români, e vorba de iesirea din saracie, de un nivel de viata mai decent, de accesul mai bun la invatamant si sanatate. Si nu avem voie sa ratam aceasta sansa din nou - mai ales pentru cei care traiesc in conditii grele, dar si pentru cei din clasa se mijloc care se lupta pentru o viata mai buna si nu vor sa-si paraseasca tara.

Deșteaptă-te române, macar acum, în ultimul ceas.

Despre potențialul irosit al României

Dupa atatia ani de guvenare corupta si incompetenta, lipsita de o viziune de perspectiva si de un plan coerent de dezvoltare a tarii, iata unde am ajuns: in majoritatea clasamentelor România se afla pe ultimul sau penultimul loc in Uniunea Europeana. Si asta, avand un potential si niste resurse pe care multe tari care o duc acum mult mai bine si le-ar dori dar nu le au. Iata cateva exemple concrete. 

Sa luam pentru inceput agricultura. Avand terenuri agricole cu o calitate foarte buna a solului, in România se lasa necultivata, in paragina, peste o treime din suprafata agricola...iar alte state care au mai mult deșerturi au ajuns sa importe pamant agricol(unele chiar din România)... In acelasi timp, productivitatea agriculturii românesti este cea mai scazuta din UE. Specialistii europeni in agricultura au facut recent un studiu care arata ca folosirea la potential maxim a suprafetei agricole a României ar putea asigura necesarul de hrana pentru circa 80 de milioane de oameni. Iata unde am putea si ar trebui sa ajungem, cu o politica agricola inteligenta si jucandu-ne bine cartea subventiilor europene pentru fermieri (dupa modelul Frantei si al Poloniei).

Sa luam apoi potentialul turistic al României. Tara noastra se situeaza pe locul 162 din 174 de tari in privinta contributiei turismului la PIB. Si asta neducand lipsa de atractii sau diversitate si avand un potential turistic incontestabil. România are 7 obiective turistice importante pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, insa acestea sunt insuficient promovate in strainatate.

Problemele principale sunt lipsa investitiilor, lipsa unei strategii pe termen lung si a unui marketing de buna calitate si infrastructura inca primitiva. Campaniile de promovare a imaginii României in strainatate au de obicei rezultate jalnice sau ridicole (vezi de exemplu recenta campanie de promovare, in care, dupa ce s-au cheltuit sume importante, s-a ajuns la “descoperirea” unei frunze ca “brand de tara”...).

Si asta nu e tot...sunt si alte probleme, de sistem, care impiedica tara noastra sa-si valorifice potentialul turistic. Iata un exemplu concludent: acum vreo 10 ani, cel mai mare operator de turism din Europa (din Germania) a decis sa investeasca masiv pe litoralul românesc. S-au lovit insa ca de un zid de birocratie, legislatie incalcita si mai ales de coruptia generalizata. S-ar parea ca li s-au cerut niste “comisioane” atat de mari, incat au hotarat sa se retraga, pentru ca nu mai merita... S-au dus in Bulgaria, au investit masiv in hoteluri si infrastructura si apoi au inceput sa aduca in masa turisti din Vest. Rezultatul se cunoaste: pe litoralul nostru ramas in paragina gasesti o mana de turisti straini, iar pe litoralul bulgar vin sute de mii de turisti din Vest si chiar foarte multi turisti români... Eu zic ca e timpul sa incepem sa ne folosim potentialul turistic, care, printr-o politica potrivita de investitii si promovare ar putea deveni un contribuitor semnificativ la bugetul si la bunastarea tarii noastre. 

Sa dea Dumnezeu sa apucam sa traim vremea cand faimoasa zicala “România e o tara frumoasa...pacat ca e locuita...” va deveni doar o gluma proasta din trecut.

Sa mai luam apoi potentialul uman al României. In multe domenii avem specialisti de talie europeana sau chiar mondiala. Avem tinere talente de exceptie in muzica, avem frecvent medaliati olimpici internationali la informatica, matematica, fizica si la diverse discipline sportive. Avem inventatori de valoare premiati in competitii internationale, dar a caror inventii nu sunt puse in practica (cel putin nu in România). Problema e ca multe dintre aceste talente valoroase sunt deja in afara tarii sau intentioneaza sa o paraseasca... Problema e ca guvernele României din ultimii 23 de ani nu s-au aratat capabile sa ia masurile necesare pentru a pastra, recupera si folosi potentialul acestor tinere (si nu numai tinere) talente pentru dezvoltarea tarii. Si acum, cand avem nevoie mai mult ca oricand de buni specialisti, de oameni bine pregatiti si competenti in toate domeniile, acestia emigreaza in masa in Occident sau aiurea, cautand cu disperare o viata decenta, o viata pe care actuala clasa politica nu s-a dovedit in stare sa le-o asigure. Si nu e vorba ca am fi o tara cu adevarat saraca, lipsita de resurse de orice fel. Resurse financiare ar fi suficiente sa se faca multe lucruri bune...problema e ca s-a furat si se fura prea mult din resursele statului. Si in alte tari, mai civilizate, exista coruptie si se mai fura. Problema insa e de procent. In tari mai civilizate, se fura 5-10% maxim. In România se fura cam 70-80%... Cred ar fi momentul sa oprim jefuirea sistematica a statului care are loc de la revolutie incoace. Iar asta nu se poate face decat prin înnoirea clasei politice, prin aparitia unei noi forte politice de dreapta formata din oameni tineri, competenti, energici, integri, onesti, care sa incerce sa puna pe primul loc interesele si binele tarii si nu mereu interesul si binele personal.

Așa cum zice o înțeleaptă (dar din păcate nu prea folosită în practică) zicală românească: “Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.”. Cred că e timpul să începem să profităm de șansele pe care le-am primit și să le fructificăm la maxim, pentru binele nostru, al tuturor românilor care nu vrem sa emigrăm.

Deșteaptă-te române, măcar acum, în ultimul ceas.

Amintiri din "epoca de aur"

Cand a avut loc asa-zisa revolutie din ’89, eu aveam doar aproape 10 ani, asa ca perceptia pe care o aveam asupra lucrurilor pe atunci era destul de limitata ca orizont de intelegere  a ceea ce se petrecea. Desi detest comunismul ca ideologie, nu pot sa neg ca acei ani nu m-au marcat pana la urma prea negativ. Dar asta nu e un merit al regimului comunist.

Unul dintre putinele lucruri bune pe care le pot spune despre perioada aceea e ca  din cauza programelor limitate la 2-3 ore de propaganda de la TV nu mi-am petrecut copilaria in fata televizorului, ci jucandu-ma pe afara cu ceilalti copii, fiind astfel scutit de efectele nocive ale educarii prin mass-media – de care se “bucura” noile generatii(de exemplu sindromul de “deficit de atentie si hiperactivitate” de care sufera majoritatea copiilor de acum). In plus, orice s-ar zice, in sistemul de invatamant era mai multa ordine si exista inca respectul pentru profesori, care astazi, din cauza unor libertati gresit intelese de catre multi dintre elevi, tinde sa fie inlocuit cu obraznicia si nesimtirea crasa.

Din cauza ca familia mea a fost persecutata inca de la venirea comunistilor la putere in ’48, la noi in casa nu se vorbea niciodata de rau despre Ceausescu, partid sau comunism…le era frica ca o sa spun ceva din ce aud pe la scoala si o sa avem probleme cu securitatea…Cei care ridica in slavi acum comunismul si tot dau inainte cu “cat de bine era pe atunci”, sunt dintre cei care nu au avut nimic de suferit de pe urma regimului. Bunicul meu din partea mamei si tatal bunicii erau preoti greco-catolici si au fost inchisi, batuti si persecutati mult timp de securitate ca sa renunte la credinta lor. De aceea, mama nu avut dreptul sa faca o facultate asa cum isi dorea, pentru ca avea ceea ce se numea pe atunci “origine sociala nesanatoasa”. Deasemenea, fratele bunicului din partea tatalui meu care a fost inainte de ’48 episcop de Ramnicu Valcea si vicar patriarhal, nu a vrut sa colaboreze cu regimul si a fost scos din activitate si inchis la manastirea Caldarusani. Iar bunicul din partea tatalui care avea studii de teologie si era ziarist la “Universul” si lucra la Biblioteca Academiei a fost dat afara cand au venit comunistii(“Ce cauta popa asta aici?” ar fi zis o activista comunista). Din cauza acestor probleme cu originea “nesanatoasa”, si tatal meu a avut mari probleme in a i se primi dosarul la facultatea de constructii; desi a luat 10 la admitere(si atunci erau examene mai serioase), a fost acceptat abia dupa ce s-a intervenit la partid printr-o ruda prin alianta care avea ceva influenta.

Ce imi amintesc eu din perioada comunista? Multe si marunte…Mai ales amintiri legate de problema procurarii alimentelor de baza. De exemplu…uleiul si zaharul se dadeau pe cartela, cu ratia…dar tot era coada…pachetul de Kent era considerat moneda de schimb forte…putini se bucurau de "delicatese" ca o sticla de Pepsi sau o mana de bomboane “cubaneze”…cand se bagau creveti “vietnamezi” la alimentara iesea cu bataie…ca sa prinda un litru de lapte, pensionarii se asezau la coada pe la 4 dimineata si asa prindeau doar “la mustata”…cand prindeai banane la alimentara nu mai luai in seama ca erau verzi si le puneai la pastrare in hartie de ziar, doar-doar s-or mai coace…erau cozi interminabile la orice si totul era dramuit la limita…carnea era o raritate(erau faimose in epoca “tacamurile de pui”, pe care daca le prindeai ziceai ca l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior)…pana si la paine era lupte grele cu ceilalti participanti la coada…de atunci s-a ivit zicala:”sa se dea cate una, ca sa ajunga la toata lumea”.

Tin minte ca aveam pregatite  tot timpul si prin toate camerele instrumente de “iluminat alternativ”: lanterne, lampi cu gaz si lumanari de diferite dimensiuni, pentru perioadele dese si inevitabile cand se taia curentul(pentru economie la nivel national)…

Si cu caldura erau probleme…fiind mai rasariti, noi aveam chiar si un calorifer electric; in rest, se folosea incalzirea la cuptor, pernele electrice si chiar sticle cu apa calda bagate in pat.

Imi amintesc ca, nestiind mai bine, cantam cu multa placere cantece patriotice(ca:“Trei culori”, “Am cravata mea”, “Tot inainte, vrednici pionieri”), purtam cu mandrie uniforma de pionier si ii priveam cu dispret pe cei care nu fusesera considerati vrednici sa fie facuti pionieri…Pana in ajunul revolutiei (mai precis, pana pe 20 decembrie ’89), tinut fiind intr-o ignoranta totala, ii iubeam sincer pe “conducatorii nostri dragi” – tovarasii Elena si Nicolae Ceausescu…dar la revolutie mi-am schimbat parerea cu 180 de grade si faptul ca au fost executati mi s-a parut un lucru bun si necesar.

Cat despre efectul pe care l-a avut comunismul asupra societatii romanesti in ansamblu…eu cred ca a fost cea mai mare calamitate care ne-a lovit in ultimii 2000 de ani…a rasturnat complet scara valorilor, a distrus clasa de mijloc(mica burghezie, taranii instariti – asa numitii “chiaburi”) – baza societatii, a exterminat sistematic in sistemul concentrationar elitele intelectuale(tot ce avea mai bun  societatea romaneasca aflata in plin avant in perioada interbelica) prin metode barbare intre ‘48 si ’64, a promovat numai non-valorile si kitch-ul in toate sferele vietii, a distrus legatura traditionala dintre taran si pamantul lui prin colectivizare si mutarea lui fortata la oras la bloc, a promovat “turnarea aproapelui” la scara nationala ca metoda de obtinere a unor avantaje materiale altfel greu de dobandit…

Ca o concluzie…partile bune ale comunismului(de exemplu ca existau locuinte ieftine si locuri de munca pentru toti) sunt nesemnificative in raport cu partile rele: umilirea oamenilor prin orice mijloace, promovarea tuturor oamenilor de nimic si  a turnatorilor in posturile importante, persecutarea celor considerati potential periculosi pentru regim si a celor cu “origini sociale nesanatoase”, lipsa oricarei libertati, infometarea, tinerea in frig si lipsa de curent electric, lipsa informatiilor obiective si manipularea in masa prin aparatul de propaganda, mentinerea populatiei intr-o frica permanenta de a fi turnat si ridicat de securitate, lipsa libertatii de circulatie si de expresie si cate altele…